Maica Domnului cu Apostoli

Icoana pictata pe lemn reprezentand Maica Domnului cu Sfintii Apostoli.

Sfintii Apostoli reprezentati in aceasta icoana : 
 
MARCU:

Marcu evanghelistul, care era ucenic şi fiu duhovnicesc lui Petru, corifeul apostolilor, şi a scris de la dânsul Evanghelia, a propovăduit Evanghelia în Alexandria şi prin ţinuturile ei până la Pentapoli. După aceea, fiind tras în Alexandria Egiptului şi fiind ars, a mărturisit şi l-au îngropat acolo.

LUCA:

Luca evanghelistul şi doctorul (şi cu Pavel dimpreună călătorul) a scris Evanghelia după propovăduirea fericitului Pavel, încă şi Faptele Apostolilor; după ce s-a dus de la Roma, lăsând acolo pe Pavel, a învăţat prin toată Grecia precum se spune, şi s-a săvârşit cu pace la Teba Beoţiei, fiind de 80 de ani. Şi se spune că el cel dintâi a zugrăvit icoana Domnului Dumnezeului nostru Iisus Hristos şi a pururea Fecioarei Maria, ceea ce L-a născut pe Dânsul, şi a corifeilor apostolilor, şi de acolo a ieşit în toată lumea acest binecredincios şi a tot cinstit lucru.


SIMEON:

Simon care şi Simeon şi Cleopa se cheamă, feciorul lui Iosif şi fratele lui Iacov, al doilea episcop al Ierusalimului. Acesta a trăit o sută douăzeci de ani, căci era rudenie Domnului, şi din neamul lui Iuda; fiind osândit şi silit de Domiţian, împăratul Romei, să bea otravă ce era scoasă din târâtoare veninoase, din şerpi, scorpii şi din păianjeni, n-a păţit nici o stricăciune; apoi fiind răstignit de Traian împăratul, s-a săvârşit.

PETRU:

Petru apostolul şi întâiul ucenicilor, propovăduind întâi Evanghelia în Iudeea şi în Antiohia, după aceea în Pont, Galaţia, Capadocia, Asia şi în Bitinia, s-a pogorât până la Roma. Şi biruind cu minunile pe Simon vrăjitorul, a fost răstignit de Nero cu capul în jos şi aşa şi-a primit sfârşitul.

PAVEL:

Pavel apostolul şi corifeul apostolilor, întrecând pe toţi apostolii cu dumnezeiască râvnă şi cu credinţa în Hristos, propovăduind pe Hristos din Ierusalim până la Iliric, şi mergând la cetatea Romei, i s-a tăiat capul de către Nero.

ANDREI:

Andrei apostolul, cel întâi-chemat şi fratele lui Petru, propovăduind pe Hristos în toată marginea Mării din Bitinia, a Pontului şi a Armeniei, şi întorcându-se prin Pont şi Bizanţ, s-a pogorât până la Elada, şi fiind răstignit de Egeat la Patarele Ahaiei, şi-a primit sfârşitul.

IACOV:

Iacov apostolul şi fiul lui Zevedei propovăduind pe Hristos în toată Iudeea, a fost omorât de Irod Agripa cu sabia, pentru buna sa îndrăzneală.

IOAN:

Ioan evanghelistul şi cuvântătorul de Dumnezeu şi fratele lui Iacov, cel ce s-a rezemat de pieptul lui Hristos, propovăduind pe Hristos în Asia, şi fiind izgonit de Domiţian la Patmos, şi trăgând multă mulţime de popor către Hristos, s-a întors la Efes şi s-a odihnit cu pace, plin fiind de zile.

FILIP:

Filip cel din Betsaida Galileii, împreună-cetăţean fiind cu Andrei şi cu Petru propovăduind şi el pe Hristos în Asia şi în Ierapoli cu Mariamni, sora sa şi cu Vartolomeu, pe urmă fiind răstignit de către elini în Ierapole, şi-a primit sfârşitul.

TOMA:

Toma, care şi Geamăn se zice, propovăduind Evanghelia lui Hristos la parţi, mideni, perşi şi indieni, cei ce se zic bogaţi, s-a săvârşit fiind pătruns de dânşii cu suliţe.

BARTOLOMEU:

Bartolomeu apostolul propovăduind Evanghelia lui Hristos la indienii ce se zic bogaţi, a fost răstignit în Urvanupoli, de şi-a primit sfârşitul într-însa, iar sfintele lui moaşte punându-le într-o raclă de fier, le-au aruncat în mare.

MATEI:

Matei, care şi Levi se zice, fratele lui Iacov Alfeu, vameşul şi evanghelistul, care şi ospăţ mare a făcut lui Iisus, propovăduind pe Hristos, şi fiind împroşcat cu pietre, a răposat în Ierapoli Asiriei, primindu-şi sfârşitul prin foc.

ICOANE BIZANTINE

Pictura religioasă constituie un element al propovăduirii. Arta icoanei este un gen de pictură consacrat subiectelor religioase.
Icoana, ca obiect de cult, este indispensabilă oricărui lăcaş sfânt ortodox. Icoana trebuie să se găsească neapărat nu numai în biserică, ci şi în fiecare casă. Cele mai vechi monumente iconografice datează din secolul XI. Colecţii mari de icoane se află în mănăstirile de pe muntele Sinai,de pe muntele Athos şi din Ierusalim.
Bizanţul a devenit centrul artei icoanei în sec. X-XII. La începutul secolului XII, a fost creată icoana Maicii Domnului din Vladimir, cea mai venerată icoană a poporului rus, o cunoscută capodoperă, care se păstrează în prezent la Galeria Tretiakov.
Pictura rusă veche înfloreşte pe la sfârşitul secolului XIV, mijlocul secolului XVI. Poporul rus a transpus în artă toate năzuinţele sale, idealurile religioase, morale şi sociale.
Lucrările lui Andrei Rubliov întruchipează visul contemporanilor despre idealul moral. În evoluţia picturii de icoane s-a produs o cotitură la mijlocul secolului XVI, când s-a intensificat controlul bisericii asupra creaţiei pictorilor de icoane. Pictorii de icoane nu îşi inventau subiectele, ci urmau tipul iconografic stabilit de obiceiuri şi de către autorităţile bisericeşti. Meşterii sunt obligaţi să urmeze modelele descrise în erminie şi se pot manifesta doar în ceea ce priveşte coloritul. În rest, ei trebuie să respecte canoanele consfinţite.
Principalul obiect al artei icoanei este divinitatea, însă aceasta este reprezentată în chipul unui om măreţ, sublim. Icoana este exprimarea în pictură a învăţăturii creştine, a sensului divin, exprimare care se face prin convenţii clar stabilite.
O creaţie artistică admirabilă a vechii culturi eline este iconostasul.
Icoana a fost denumită „Teologie în culori” şi era limba molitvei interioare a pictorului iconar. Este o oglindă în care se reflectă sufletul meşterului. Din acest motiv, pentru iconari, pe locul de frunte se află principiul purităţii vieţii. În lipsa unui mod de viaţă moral-spiritual corect, chipul din icoană iese pal, şters, trăsăturile feţei devin mai puţin evidente. Iconarul încetează să mai fie pictor de icoane. Munca lui nu mai este o creaţie divină, ci ajunge o copiere superficială, neînsufleţită.
Icoana porneşte de la rugăciune, aceasta fiind alfa şi omega, începutul şi sfârşitul. Scopul zugravului de icoane este înălţarea omului spre Dumnezeu, ridicarea de la „lumea îndepărtată spre lumea în care trâmbiţează îngerii”. Pictând o icoană, iconarul nu creează personal nimic nou. Subiectul iconografic, împrumutat de la un model gata, adesea este transferat în mod mecanic, indiciile de bază în ceea ce priveşte stilul şi tehnica fiind prescrise în tradiţii şi în modele deja prestabilite. Iconarul trebuie să cunoască tehnica picturii de icoane din perioada respectivă (de la care se inspiră pictând icoana): compoziţia vopselelor, pregătirea ocrului, poleirea cu aur, paleografia inscripţiilor, tipurile de sfinţi sau de chipuri asemănătoare, caracterul compoziţiilor, vopselele preferate de pictorii iconari: ocru de cinabru, de culoare zmeurie, purpurie, albăstrie, de smarald etc.

Desprte Icoane

ICOANA înfăţişează chipul Mântuitorului, al Sfintei Sale Maici, al sfinţilor bineplăcuţi lui Dumnezeu. Prin icoană, cele nevăzute se fac văzute, cele neapropiate ne par apropiate, aşa cum cel Necuprins s-a făcut cuprins prin întrupare. Ea este foarte aproape de inimile noastre, chiar dacă uneori rămânem doar la descifrarea sensului imediat pe care ni-l oferă o simplă privire, şi, contemplăm cele dumnezeieşti dacă pătrundem sensul ei cel adânc.
Icoanele au apărut încă de la începuturile creştinismului, şi, chiar Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca este cel care a zugrăvit primele icoane ale Maicii Domnului, după Cincizecime. Putem considera aceasta un îndemn, o încredinţare că a fost un început că icoana este un lucru bineplăcut lui Dumnezeu.

Aceasta pare sa fie prima icoana descoperita la vatican.
Echipa de arheologi a descoperit in catacombele de sub capitala Roma, o fresca veche de peste 1.600 ani care il reprezinta pe Apostolul Pavel. Imaginea a fost creata undeva la inceputul secolului al IV-lea, conform directorului lucrarilor la catacomba, prof. Barbara Mazzei.
“Este evident ca in imagine este nimeni altul decat Apostolul Pavel, deoarece stilul iconografic corespunde cu alte surse care afirma ca Apostolul avea o fata prelunga si o barba neagra. Este o descoperire senzationala de o importanta covarsitoare” continua prof. Mazzei.

Descoperirea a fost facuta in catacomba Sfintei Tecla, o ucenica a Apostolului Pavel, care a avut o moarte de mucenica din ordinul Imparatului Diocletian, la inceputul secolului al IV-lea. Descoperirea a avut loc pe data de 19 iunie, anul curent, dar a fost tinuta secret pana astazi cand a fost data publicitatii pentru a onora astfel sarbatoarea Sfintilor Petru si Pavel.

Sfantul Paul a fost un evreu nascut in orasul Tarsus din Turcia zilelor noastre. Saul, pe numele sau initial, i-a persecutat pe crestini, devenind insa la randul sau un crestin foarte fervent dupa celebra viziune de pe Drumul Damascului, in care Mantuitorul il intreaba :
“Saule, Saule, De ce Ma prigonesti ?”. Apostolul Pavel a fost executat in anul 65, deoarece nu a renuntat la credinta sa crestina.
Sursa : Daily Mail