Iconografii din toate timpurile au încercat să o prezinte pe Maica Domnului cât mai frumoasă, blândă, demnă şi slăvită pe cât au fost ei de capabili. Uneori au pictat-o mâhnită şi uneori îndurerată, dar întotdeauna plină de tărie spirituală şi de înţelepciune.
Doamna Preacurată este prezentată întotdeauna cu capul acoperit cu o năframă, care Îi cade pe umeri, conform cu tradiţia iudaică din acele vremuri. Această năframă sau acoperămând de cap este, de obicei, roşu pentru a simboliza suferinţa şi sfinţenia astfel obţinută. Sub această năframă, hainele Îi sunt albastre, simbolizând umanitatea Maicii Domnului.
Sunt pictate şi trei stele, una pe frunte şi câte una pe fiecare umăr al Maicii Domnului. Aceste stele simbolizează fecioria. Maica Domnului a fost fecioară înainte, în timpul sarcinii şi după Naşterea Domnului. Aceste trei stele mai sunt şi simbolul Sfintei Treimi. Uneori, a treia stea este acoperită de chipul Mântuitorului Copil, a doua persoană a Sfintei Treimi.
Tradiţia îi atribuie Sfântului Apostol Luca cinstea de a fi pictat prima icoană a Maicii Domnului. Se cunosc trei tipuri de icoane pictate de el: "Umilenie" (Doamna noastră a Afecţiunii), "Hodigitria" (Cea care ne arată calea) şi al treilea tip, fără Prunc sau rugându-se Pruncului Iisus. (Informaţiile despre al treilea tip sunt confuze).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu